Industrie

Șeful Airbus România explică de ce are nevoie de la Guvern pentru a fabrica elicoptere la Brașov. Fiecare aeronavă Airbus din lume conține piese făcute la noi

Seful Airbus Romania, Georges Durdilly, spune ca Guvernul trebuie sa se hotarasca repede daca vrea ca, peste 4-5 ani, armata romana sa aiba elicoptere moderne, produse la Brasov.

In cazul in care decizia de a incepe productia va intarzia, e greu de spus daca noile aeronave vor mai fi gata la timp pentru a le inlocui pe cele uzate, pe care soldatii ar trebui sa le scoate din uz.

Fost pilot militar de elicopter, Georges Durdilly este sef al Airbus Romania din luna iunie a acestui an. Inca de la preluarea mandatului, a decis sa sustina colaborarea companiei cu partenerii sai din Romania. Numai ca – spune Durdilly – parte dintre proiectele pe care Airbus vrea sa le dezvolte aici au nevoie si de sprijinul Guvernului pentru a functiona. Si, din pacate, Executivul nostru pare sa aiba alte preocupari, pentru moment.

Intr-un scurt interviu acordat Ziare.com, Georges Durdilly a dat detalii despre proiectele pe care Airbus le dezvolta de zeci de ani in Romania, dar si despre elicoptere pe care ar vrea sa le produca la Brasov, in urmatorii ani.

Printre altele, Airbus are, la Brasov, un centru de mentenanta pentru elicoptere. Ce se intampla acolo, de fapt? Cate elicoptere sunt aduse anual pentru reparatii si revizii si de unde vin ele?

As vrea sa incep prin a va spune cateva lucruri cu caracter ceva mai general despre Airbus. Ca firma, are 50 de ani de experienta si e impartita in 3 mari divizii, dintre care doua sunt deja si in Romania.

Avem Airbus Defence and Space, care activeaza in Bucuresti (…). Apoi, avem Premier Aerotec (este o fabrica din Brasov – n.red.) in care Airbus produce piese pentru aeronavele sale din intreaga lume. Daca ne gandim, e de-a dreptul uimitor ca fiecare aeronava Airbus din lume contine si piese facute in Romania. Ar trebui sa fim mandri de asta!

Si – revenind la intrebarea initiala – exista si Airbus Helicopters Romania, o societate joint venture a Airbus si IAR (Industria Aeronautica Romana, in care statul e actionar majoritar – n.red.), care este intr-adevar un centru de excelenta la nivel european pentru mentenanta, reparatii si revizii de elicoptere.

La acest centru ajung cam 50 de elicoptere pe an. Facem mententanta si, uneori, mici upgrade-uri. Dar scopul principal ramane mentenanta.

Iar principalul client al centrului de mentenanta este, desigur, Romania. Dar nu e si singurul client. Vin acolo elicoptere si din Ucraina, din Bulgaria, din Ungaria, din Argentina, din Chile, din Africa… Practic, din toata lumea.

Chiar daca acolo lucreaza mai putin de 200 de tehnicieni si ingineri (mai exact 178 – n.red.), calitatea serviciilor oferite e recunoscuta la nivel international.

Cum va pregatiti tehnicienii ca sa lucreze la elicoptere aduse din intreaga lume?

Angajatii beneficiaza de un permis de formare. Asta inseamna ca, atunci cand introducem un nou tip de avion sau cand ne crestem numarul de elicoptere vandute, organizam (pentru tehnicieni – n.red.) un training specific de 6-8 saptamani, la cele mai mari fabrici ale noastre, adica la Marignane (in Franta) sau la Donauworth (in Germania). Acolo, tehnicienii trec printr-un proces de calificare lucrand chiar pe noua aeronava si castigandu-si expertiza pe care, apoi, si-o vor dezvolta. E o activitate de formare permanenta.

Dar cum va pregatiti pentru momentul in care, inevitabil, va trebui sa inlocuiti generatiile de tehnicieni si sa angajati altii mai tineri? Incercati sa pregatiti altii aici? Sau poate aveti de gand sa aduceti unii din strainatate?

Strategia Airbus e simpla: gandeste lucrurile la nivel local ca sa le poti duce apoi la nivel global. Asa ca din 178 de angajati (de la Airbus Helicopters Romania – n.red.) eu sunt singurul expat. Cu alte cuvinte, am acolo 177 de angajati, tehnicieni si manageri, romani. Si sunt foarte mandru de asta! E o strategie pe care Airbus vrea sa o dezvolte.

Si ca sa demonstreze acest lucru, (Airbus -n.red.) a inceput in 2016 un parteneriat cu Colegiul Tehnic Transilvania din Brasov. Am inceput cu o singura clasa cu 30 de elevi, iar astazi avem 8 clase de aeronautica in care invata 225 de elevi.

Prima promotie va absolvi ciclul de pregatire de 3 ani in 2020.

Si va fi responsabilitatea mea sa le ofer, impreuna cu IAR, joburi unora dintre ei. Pentru ca e important ca tinerii – pe langa educatie – sa gaseasca in Romania si joburi, dar si posibilitatea de a-si dezvolta cariere. Iar Airbus aduce asa ceva pentru ca – dupa cum v-am spus – salariatii sunt calificati la nivel international, isi perfectioneaza si adapteaza in permanenta deprinderile de lucru, orizonturile profesionale. Simtim ca ne-am angajat deja in aceste demersuri (educatie si formare – n.red.)

In functie de cum vor evolua proiectele cu IAR, am putea sa dezvoltam si mai mult aceste proiecte educationale. Poate contribuind la formarea de ingineri. Chiar cred ca ar fi bine pentru toata lumea sa putem forma si ingineri. (…) As pune pariu ca unii dintre ei ar ajunge in top managementul Airbus!

Daca tot vorbim despre noi oportunitati, in 2016 ati construit, la Brasov, o hala si ati pregatit o linie de asamblare ca sa incepeti productia de elicoptere H215 in Romania. Apoi ati semnat cu Guvernul si un acord de colaborare exclusiva. Si, totusi, productia n-a inceput. Care sunt perspectivele?

(…) Si acolo era vorba despre traditionalul nostru parteneriat cu IAR pe care vrem sa-l extindem. In Romania, in Aparare se folosesc acum in special elicoptere Puma. Sunt aeronave foarte bune, construite de IAR. Dar aparatele din aceasta generatie incep sa isi atinga limita de varsta. Asa ca e momentul sa ne uitam spre noile generatii de elicoptere.

Asa ca am venit cu o propunere pentru Romania: elicopterele H215M. Ce am propus, de fapt? Sa innoim parteneriatul noastru istoric cu IAR de aproape 50 de ani cu un altul, care se dureze inca 50 de ani. (…)

Proiectul de la Brasov presupunea productia elicopterului 215M intr-o fabrica specializata si apoi transferul aparatului catre IAR, care sa-l customizeze si sa-l doteze cu toate echipamentele militare necesare.

Asa cum ati spus, fabrica s-a construit in 2016. Iar in 2017 am obtinut doua lucruri: un nou acord de cooperare pe 15 ani cu IAR si – in timpul vizitei presedintelui Macron (in Romania – n.red.) – o promisiune din partea Guvernului Romaniei ca va da fabricii o prima comanda de elicoptere.

Exista o comanda minima de la care productia poate incepe, in fabrica. Evident ca Romania ar trebui sa fie launching customer (cumparatorul prim, care comanda si primeste primele produse – n.red.). Apoi, daca va incepe productia de IAR 215 M in Romania, va putea sa si exporte elicoptere.

Acum, programul avanseaza cu „viteza zero” din cauza ca inca mai asteapta o prima comanda din partea Guvernului.

Care e aceasta comanda minima care ar permite fabricii din Brasov sa inceapa sa functioneze?

Comanda minima ar fi de 16 elicoptere cu care sa incepi sa iti poti face planul in baza caruia sa incepi productia.

De ce? Din cauza ca, sunt sigur ca intelegeti, dupa semnarea unui contract (in baza caruia se comanda elicoptere – n.red.), nu poti incepe imediat operarea fabricii. (…)

Daca s-ar deschide fabrica de la Brasov, ar fi nevoie imediata de tehnicieni si de ingineri. Dar – nu stiu daca stiti – calificarea tehnicienilor dureaza 2 ani. Apoi mai trece un an in care ei se integreaza in colectivul nostru si nu sunt pe deplin productivi.

In plus, fabrica trebuie dotata dupa specificul activitatii. Asa ca – daca vrem sa producem elicoptere – trebuie sa incepem pregatirile cu macar 3 ani inainte. Ar fi mai bine cu 4 ani inainte, dar se poate si cu doar 3 ani.

Asa ca, daca ne gandim sa inlocuim elicopterele Puma in anii 2024-2025, ar trebui sa dam comanda (pentru altele noi – n.red.) din 2020.

Din aceste motive, noi am incercat sa explicam Guvernului de ce avem nevoie de comenzi. Situatia politica este… asa cum este, dar de planificare in avans tot este nevoie (pentru construcia de elicoptere – n.red.).

In proiectul IAR 215M nu e vorba numai despre constructie de elicoptere. Ar exista si impact social si educational. Ba, si unul politic, daca proiectul ar fi un succes.

Iar Airbus s-ar mandri sa transforme proiectul acesta intr-un succes, exact ca in perioada in care Eurocopter a dat IAR-ului licente pentru productia de elicoptere Alouette III si Puma (incepand cu anul 1971 – n.red.). Ar fi frumos sa readucem IAR in acel club select al producatorilor de elicoptere!

Spuneti ca pentru a produce elicoptere in Romania trebuie sa incepem productia cu cel putin 3 ani inainte. Asta inseamna ca elicopterele H135 pe care le vrea Ministerul Afacerilor Interne (MAI) nu se vor produce in Romania, nu-i asa? Cand le-am putea vedea in aer?

Modelul H135 este un elicopter usor (spre deosebire de H215 care e mediu-greu si se produce intr-o maniera diferita – n.red.) (…) Contractul a fost semnat in septembrie pentru trei H135 pentru SMURD si intentionam sa-l livram pe primul la inceputul lui 2021.

Din cauza volumului mic (numarului mic de elicoptere comandate – n.red.), aeronava va fi produsa la Donauworth (Germania). Dar am tehnicieni care deja sa pregatesc pentru a putea oferi servicii suport pentru aceste aeronave.

Mai fabricati si alte elicoptere pe care sa le vindeti in Romania? Si va intreb si pentru ca la un moment dat MApN timisese Airbus o solicitare de informatii pentru elicoptere pentru Armata. Ce s-a intamplat cu acel proiect? Ati mai discutat cu MApN pe marginea subiectului? Ati facut vreun schimb de documente?

Daca ne referim din nou la proiectul despre care am mai vorbit, noi credem ca in completarea elicopterelor IAR 215M am putea oferi si elicoptere de atac H145M, pe care mie imi place sa le numesc multimission. Ar fi un tandem (de elicoptere – n.red.) care sa raspunda nevoilor Romaniei in materie de aparare.

Intr-adevar, ni s-a cerut anul trecut sa furnizam informatii. Drept raspuns, impreuna cu partenerul nostru (IAR – n.red.) am propus IAR 215 M su H145. Din luna mai, n-am mai auzit nimic despre acest proiect.

Avem analisti care sustin ca trebuie sa atragem producatori de echipamente militare in Romania, ca sa negociem contracte de offset, sa cumparam echipamentele mai ieftin si sa ne dezvoltam industria. Militarii sustin, insa, ca esential e sa cumparam mai repede echipamente performante, indiferent de unde. Dumneavoastra ati fost in ambele situatii: mai intai pilot militar, iar acum in top managementul unei companii care produce si vinde elicoptere (inclusiv militare). Cine credeti ca are dreptate si cum ar trebui sa procedam?

Parerea mea este ca ar trebui sa ai elicopterele de care ai nevoie. Asa ca asta ar fi datoria (as spune eu) a Armatei: sa stabileasca ce nevoie are, din punct de vedere tehnic.

Cand esti pilot, e important sa te poti baza pe un partener de incredere care sa te sprijine, sa iti ofere suport, cand esti in misiune. Pentru ca, atunci cand esti in misiune, te concentrezi doar pe misiune.

Asa ca acel suport nu trebuie sa lipseasca. Iar Airbus deja si-a exprimat dorinta clara de a face un transfer de tehnologie in Romania. In acest caz, un elicopter ca H215 ar fi produs de IAR, entitate de stat. Suportul ar fi asigurat in urmatorii 20-30 de ani.

In ceea ce priveste elicopterul H145M, discutiile sunt abia la inceput. Dar credem ca ar completa dotarea de care Apararea Romaniei are nevoie. Printre altele, pentru ca, pe langa faptul ca poate fi folosit ca elicopter de atac, poate transporta si cativa oameni. Si poate fi configurat pentru noi misiuni in doar 30 de minute. Iar asta inseamna foarte mult.

Tocmai de aceea, am si raspuns cand am putut de clar la solicitarea de informatii!

Daca ati fi inca in spatele mansei, astazi, ce elicoptere v-ar placea sa pilotati?

H215M si H145M (ambele de la Airbus)! Cu toata sinceritatea va spun!

Article original publicat pe www.ziare.com